kaleidostarsora
 Lista Forumurilor Pe Tematici
kaleidostarsora | Inregistrare | Login

POZE KALEIDOSTARSORA

Nu sunteti logat. 		Nou pe simpatie:
Lolalola
Femeie
23 ani
Cluj
cauta Barbat
26 - 80 ani
kaleidostarsora / ~Fan Fiction~ / Jocul Ielelor  
Autor
Mesaj Pagini: 1
Sora
Administrator

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 5221
Jocul ielelor
                                                                                       de Camil Petrescu

ACTUL 1

Tabloul 1-Actiunea se petrece la redactia ziarului “dreptatea sociala”,in biroul directorului.Din ziar lipsesc sefiisi sunt doar lucratorii marunti care se confrunta cu lipsa materialului de tiparit.
Fiecare redactor e plecat sa caute material,apare un barbat de 60 ani,foarte grav(Responsabilul) care vine sa-i anunte ca va fi revolutie,pe data de 18 mai 1914 si le aduce un plic cu o proclamatie catre muncitori si o suma pt. tiparire.Apoi apare si un agent care-l tot urmareste pe acest om si care le spune povestea stranie a lui Kiriac(cel care vede revolutia peste tot,in data de 18).

Intriga:Intr-un alt ziar apare referirea ca “dreptatea sociala” ar avea ceva cu Ministrul de Justitie,se intrevad masuri drastice,dar ei se bucura pt. ca le creste tirajul.Se vorbeste de un caz interesant petrecut in fr.(Calmette/Caillaux);ziaristul publica scris. de amor  ale d-nei Caillaux dar Penciulescu nu e de acord cu acest lucru.
Aflam vesti de la Paris:d-na Caillaux sotia Ministrului de Justitie l-a ucis pe dir. Ziarului(Calmette) la el in birou,cu un pistol rezultand anticiparea evenimentelor.Cand apare Gelu,se vorbeste din nou despre cazul din Romania,acesta este hotarat sa-l demaste pe ministru desi colegii ii sugereaza faptul ca nu va fi usor.(Gelu R. 27-28 ani,autoritar,elegant).

Tabloul 2-Actiunea se muta in cabinet la Sinesti:46 ani,inalt,lat in umeri ,fumeaza,suna telefonul,el raspunde,prezentandu-se:” Ministrul Justitiei”,apoi spune:”Nu”.Nu exista dialog,autorul doar descrie,in acest indiciu de regie,ce trebe sa vada spectatorii in cateva minute.

Tabloul 3-Apare la redactie Elena Boruga,sotia lui Petru B.,inchis de 7 ani,care vine sa se planga lui Gelu si lui Praida;acestia ii cer sa mearga la inchisoare desi ea e casatorita cu altul si sa se prefaca (sic) ca totul e normal.Ea ar vrea sa divorteze.Ei se roaga sa lase macar copilul sa mearga cu ei sa-l viziteze.Intre timp,soseste la redactie fostul ministru(conservator) Nacianu(50 ani,aratos,cu barba tunsa scurt).Aflam ca l-a cunoscut pe tatal lui Gelu si chiar pe Gelu (cand era copil).Gelu marturiseste ca avea numai 6 ani cand tatal lui a murit intr-un accindent de vanatoare.Si fostul ministru il atentioneaza in legatura cu avertismentele(de 8 zile) ca se va publica o scris. Nacianu ii cere sa-I dea lui documentele,pt. a putea face o interpelare in parlament spre a-I da jos pe cei din guvern.Nu-l crede pe Gelu ca ar avea un asemenea document.Dupa ce pleaca Nacianu,Gelu ii arata o scrisoare lui Praida:e semnata de Maria Sinesti si ii e adresata lui,o e scrisoare de dragoste in care Maria I se destainuie,povestind ca sotul ei a schimbat testamentul unei matusi de-a ei(avearea ar fi trebuit data in scopuri caritabile) l-a rupt pe cel real si a pus altul in loc,femeia fiind asfixiata cu perna.Ingretosata de faptele sotului,Maria vede in el “un stalp de lumina” el o iubeste si ar fi vrut sa se caratoreasca cu ea,dar ea a ramas cu sotul din cauza copiilor.

Tabloul 4-Gelu si Praida merg in vizita la inchisoare,la Petru Boruga,cu copilul.Petru e suparat ca n-a venit si nevasta lui.Il mint ca e bolnava,ii duc pachet dar acesta constata  neregului in pachet(i-a trimis tutun,desi nu fumeaza,carti ,dar nu si ochelari).Petru povesteste de conditiile grele din inchisoare(frig,mucegai,mizerie) care acum nu-l mai deranjeaza pt. ca deja simte ca-i putrezesc oasele de vii.Tovarasii ii promit ca incearca sa-l scoata de acolo cat mai curand.

Tabloul 5-se revine la cadrul lui Saru Sinesti,care fumeaza ganditor.De data aceasta vorbeste,intreband-o pe servitoare ce face sotia sa.Aceasta ii comunica faptul ca d-na nu vrea sa-I vorbeasca,sta citeste si se plimba prin camera.

ACTUL 2

Tabloul 6- Maria S. citeste pe ascuns gazetele.O viziteaza verisoara ei,Roxana ,o invita in oras.E ingrijorata de ceea ce se intampla cu ea,a venit la cererea ministrului.Servitoarea o anunta ca a telefonat matusa lui Gelu pt. a-I spune ca nici ea nu l-a gasit acasa.Accepta sa vorbeasca cu sotul ei.aflam ca au 2 copii,ea are doar 27 ani,el a luat-o de la pension,dar se pare ca nu s-au iubit niciodata.Ea ii cere sa plece,sa lase politica,dar el nu intelege de ce.S.S. ii promite ca vor pleca peste 2 saptamani,dupa ce se rezolva problemele.Ea nu e multumita,vrea sa scape de tot,ii marturiseste ca e necajita de ceea ce scriu ziarele.Ii care din nou sa renunte,el e aproape gata sa cedeze ,cuprins de pasiune pt. ea,dar brusc isi da seama ca s-ar fi putut ca cineva sa-I ceara sa faca acest lucru.Stie ca Gelu I-a fost amant 3 ani,unde s-au intalnit,ea nu-l crede,ii cere dovezi,ii povesteste o intamplare de la Paris,cand el s-a intors pe neasteptate si ea l-a ascuns in baie.Il uraste pt. rabdarea lui,pt. tenacitate,il considera un monstu.Ea e distrusa pt. ca el nu stie de ce vrea cu orice pret sa-l faca sa renunte la politica.El nu o intelege,se face din nou indiferent la ceea ce scriu ziarele.

Tabloul 7: Actiunea se muta din nou la redactie,muncitorii discuta ca nu pot termina nr-ul de a 2 a zi pt. ca directorul trebuie sa aduca scrisoarea.Il asteapta si matusa lui,Irena.Apare Gelu,e gata sa dea scrisoarea,dar o vede pe matusa si se blocheaza.Aceasta are sa-I spuna ceva:il intreaba ce are cu Sinesti,ii atrage atentia asupra mirosului neplacut,ii reproseaza ca nu vrea decat sa calomnieze,sa faca scandal,ii da o scrisoare in care I-a povestit lucruri secrete pana atunci,Sinesti l-a ajutat cu bani pe tatal sau care avea patima jocurilor de carti.Gelu se mira.Apar oamenii care vin cu batranul Dumitrache ,ranit la picior pt. ca I-a cazut un plumb.(povestea lui e trista:nora bolnava de oftica,2 nepoti bolnavi si ei,copil mort,nepot mort) .Gelu le tine parte muncitorilor compatimindu-i pt. salariile mizere si pt. munca grea pe care o fac.Irena vrea sa-l ajute,dar alt muncitor nu e de acord.(idee comunista).In ciuda celor aflate,Gelu vrea sa publice scrisoarea in continuare.Ii spune si matusii de scrisoare.Ea e tulburata,ii reproseaza ca nu e frumos,el ii inchide gura spunand-i ca fac parte din doua lumi diferite.Ea ii spune ca si Sinesti are o scrisoare prin care tatal lui Gelu ii cere lui(pe atunci functionar) sa scoata bani din depozit, ca si el il poate face de rusine,demascand adevarul despre tatal lui Gelu.Ii mai cere ragaz de o zi pana la publicare;e de acord.

Tabloul 8- Se pregateste tiparirea ziarului,se anunta vizita Primului Procuror,Vladicescu;toti se mira ,vine sa intervina pt un “mare” poet, acuzat de revolutia lui Gelu.Acesta refuza mergand pe ideea de dreptate,indiferent pt cine.Ceilalti sunt mirati.E anuntata o alta vizita importanta:Maria Sinesti.Gelu e mirat,incurcat,tulburat.Vrea sa fie singura cu el,dar Gelu accepta sa fie si Praida la discutii rezultand ca e speriata,incearca sa-l tutuiasca,el o ia cu d-voastra, e rece,refuza sa se gandeasca la fericirea ei,la relatia lor;el o indeamna sa scoata pistolul si sa-l omoare(vezi povestea din Paris), ea scoate revolverul si-l tranteste pe masa.El se apropie de ea si o intreaba daca a vrut sa-l ucida.Sunt mult mai apropiati;ii povesteste ca i-a luat copii si i-a dus la o matusa.Il intreaba daca a iubit-o,el ii reproseaza ca l-a inselat,ea ii povesteste  ca a incercat sa-l seduca pe Sinesti,acum ii e scarba,nu-si da seama de ce a venit la el,I-a adus o cutie cu matisori de ulm pe care I-a pastrat in urma unei plimbari impreuna.Ii aduce aminte de clipele minunate ale acelei plimbari.El e distant,o intreaba in permanenta ce vrea,in timp ce ea e intr-o stare de reverie-amintire.Intra Praida,apoi Vasilui care-I spun ca pianistul Lipovici s-a sinucis impreuna cu toata familia.I-a descoperit o vecina.Inainte de asta,Praida ii spune lui Gelu ca a vazut si Maria “Jocul ielelor” ,e si ea insetata dupa absolut.

Tabloul 9 –Medicul si primul-procuror vin sa vada mortii,se discuta despre tragedia acestei familii:au murit bunicul,tata,mama,3 copii,au fost bolnavi de TBC,bunica de cancer,o fetita a scapat.De afara se vad imagini cu reclama la opera “Vaduva vesela”.

ACTUL 3

Tabloul 10-In biroul lui Gelu,Penciulescu si Vasiliu citesc ziarul si discuta despre crima din Paris,ii acuza pe francezi ca sunt paraziti pt ca sunt de vita nobila.Apare Kiriac incantat de un articol pe care l-a citit in ziarul lor si in care se zicea ca razboiul e ceva depasit.Kiriac si-a schimbat parerea: nu mai crede in revolutia de pe data de 18.
  Apare la redactie S.Sinesti,care incearca sa minimalizeze sistemul, spunand ca a venit la insistentele sefului sau de cabinet.Gelu ii spune de scris.,Saru ramane mirat si se face ca nu crede ca Maria l-a inselat(desi stia acest lucru),iar cand ii spune de batrana Manitti,S. o face pe sotia lui “mitomana erotica”, care minte pt. a-si atata amantii.Gelu il infrunta direct,spunand-i ca o crede pe Maria.Saru ii raspunde ca nu v-a lovi doar in el,ci si in Maria care va fi considerata o mama denaturata.Saru il intreaba daca sotia lui e vinovata si daca a consimtit la acest sacrificiu. Gelu ii zice ca nu.Gelu critica mentalitatea capitalista pe care Sinesti o apara,spunand ca legile cele adevarate sunt nu cele facute de oameni,ci cele din constiinta fiecaruia.Sinesti face apel la numele tatalui lui Gelu(din scris. pe care o citeste Gelu aflam ca tatal lui ii ceruse lui Saru sa-I dea celui trimis 20.000 de lei din depozitul “Societatii forestiere”),apoi ii maruriseste lui Saru ca maria I-a trimis lui scris.Acesta ii raspunde ca stia toata povestea lor si il intreaba de ce a pastrat-o;potrivit raspunsului,el s-a considerat complice si a stiut din prima clipa ca trebuie facuta dreptate:”In constiinta mea era din prima clipa ceva care se desprinsese de mine si mai putea fi schimbat de mine.D-ta n-ai cum sa ma intelegi”. S. ii spune ca recunoaste si in el ca si in tatal sau,aceeasi “nebunie a absolutului” si incepe sa-l laude pe tata( inteligent,dar dar aceasta mare inteligenta il paraliza).Gelu ramane uimit,I se pare ciudat ca tocmai saru sa vorbeasca asa despre tatal lui.Saru ii da scris.,spunandu-I sa faca ce vrea cu ea,(pt. el era o onoare s-o pastreze).Apoi Sinesti ii povesteste de sinucidere:-cu revolverul trimis de iubita lui Nora Ionescu,frumoasa pe atunci a incercat sa o vada,dar n-a reusit.I-a scris ca daca nu reuseste sa o vada se va sinucide.Pe la ora 8,ea i-a trimis un biletel batjocoritor si revolverul,drept cadou de despartire.Saru a fost acolo,dar n-a avut curaj sa-i ia revolverul.A doua zi l-a gasit in agonie.Desi e surprins de ceea ce aude,Gelu spune ca soarta tatalui sau nu are nici o legatura cu judecata lui.Si spre final,ca un fapt divers,Saru povesteste de P.Boruga pe care l-a trimis la spital si,daca e nevoie va fi si gratiat.
   Dupa plecarea lui Saru,Praida il face “canalie infernala”.Tulburat,Gelu ii telefoneaza matusii pt. a-I confirma faptul ca tatal s-a sinucis si ii reproseaza ca l-a lasat sa-si faca o imagine falsa despre el.Vrand sa transcrie scris.,pt a fi data la tipar,Paida ii spune ca publicarea ei nu mai depinde de el,ci de Comitetul de partid avand in vedere ca s-a pus in discutie eliberarea lui P.Boruga.

Tabloul 11- Gelu merge la Nora ,in parc ,intr-o camaruta modesta(Nora joaca rol de servitoare),in fata lui Gelu ,isi aduce aminte de timpurile trecute(inainte cu 20 ani).Ii povesteste de diferiti barbati pe care ii confunda,apoi si de avocatul Gorita Ruscanu.Apoi o invita sa doarma la el.Ea accepta.

Tabloul 12-Gelu ii povesteste lui Praida ca a aflat mai multe despre tatal lui:avea un loc favorit,in gradina de vara de la Copsa,bea rom si coniac, inainte de a se duce sa o ia pe Nora de la teatru.Praida insa e realist,el vorbeste tot despre eliberarea lui P.Boruga.Gelu scoate scris. si-I da foc, spunand-i ca au devenit complicii lui Sinesti.
   Deja aiureazal,vorbind cu batrana Manitti.Ii marturiseste ca nu e suparat din cauza ca a trebuit sa renunte pt. a-l elibera pe Petru B.,ci pt. ca e fiul tatalui sau:”Cata luciditate atata existenta si deci atata drama.viata lui a fost o drama.De unde stiu asta?findca o traiesc eu din nou acum.”Deja se observa ca e alt om,nu-l mai intereseaza nimic.Praida ar vrea ca Gelu sa scrie un articol in care sa ocoleasca scris.,dar Gelu nu mai poate sa scrie,nu mai vrea sa fie nici director de ziar;apare Penciulescu si le povesteste ca cei din fam. profesorului sunt transportati la morga,vorbind despre fiecare dintre membri.
   Gelu vorbeste despre dreptate,adevar,fapte bune,rele.Praida vede ca nu e ceva in ordine si incearca sa-l scoata afara din “hora”.”Nu te aventura in apele tulburi ale intrebarilor fara raspuns”,incearca sa-l incurajeze ca pe un camarad,dar Gelu ii marturiseste ca nu poate iesi din acest joc. Penciulescu observa si el:”Nu mai e nimic de facut,s-a destramat hora ielelor.E omul care a vazut idei.”
   Apare Maria S. care ii spune ca nu s-a indoit niciodata de el.Stia ca n-o sa publice scris., nu-i mai pasa de ceea ce zice sotul ei,el ii reproseaza ca l-a inselat.Ea zice ca nu.El ii zice ca a iubit-o obsedant,vroia sa fie numai a lui.Ei nu-i vine sa creada.El ii spune ca nu se mai pot repara greselile trecutului;chiar si la juramintele ei de iubire el ramane rece(greseala s-ar putea repeta)In timp ce ei vorbesc,intr-un colt(in mintea lui Gelu) apare imaginea tatalui,in ultimele clipe.Vorbesc despre sinucidere,pe care Maria o considera o lasitate(“trebuie sa ai curaj sa duci totul pana la capat”). Gelu este de parere ca se sinucid doar cei curajosi,(Se aud focuride arma,in colt,Grigore R. cade intre fotoliu si canapea).
    Gelu se indreapta spre fereastra si priveste luceafarul.Ea vine langa el,dar e nelinistita pt. ca e prea mare si aduce nenorociri(asa spune lumea).Intre timp apare Nora,foarte fardata ,cu o rochie prea colorata care o face sa para groteasca.E foarte incurcata ca nu l-a gasit singur si pleaca.Maria ramane si vorbesc in continuare despre tatal lui(despre patima jocurilor de carti,despre care Gelu zice ca e o “forma foarte perfida a descompunerii”).Maria incearca sa-l scoata din aceasta stare,il saruta.El se lasa obosit;ea ii propune sa plece impreuna,e hotarata sa lase totul,sa mearga intr-o tara straina pt. a recupera tot ce au pierdut.Cat timp au vorbit,el scoate revolverul fara ca ea sa-l vada si o trimite pe ea sa-si continue viata pt ca “Eu sunt prins in gura unui cleste de otel care ma smulge.Nu doresc sa mai revin si nici nu pot reveni.”Apoi apasa hotarat pe tragaci si se prabuseste cu aceleasi gesturi ca si tatal sau,ca si cum ar fi murit de doua ori.
     Penciulescu,Praida si Maria raman aproape indiferenti,Maria se intreaba “de ce. . .?” iar Praida ii spune ca “L-a pierdut orgoliul lui nemasurat…”
pus acum 15 ani
   
Sora
Administrator

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 5221
Camil Petrescu, dramaturg

    Pe lângă romane Camil Petrescu a scris şi drame printre care amintim “Jocul ielelor”, “Danton”, “Bălcescu”, “Caragiale în vremea lui”, “Suflete tari”.
    Până la forma definitivă opera a cunoscut variante, cea din 1930 pentru ca forma definitivă să fie publicată în 1957. Piesa are ca moto jocul ideilor, care este jocul ielelor.
    Legat de geneza operei scriitorul amintea de un fapt divers, otrăvirea unei familii care venise la Bucureşti cu mari planuri de îmbogăţire, care nu se realizează. Acest fapt divers apare în piesă cu o semnificaţie sporită fiind vorba de sinuciderea familiei unui mare pianist ajunsă pe drumuri.
    Subiectul este exprimat într-o mărturisire a autorului care era student la filozofie în 1916 şi s-a întors de la o bătaie cu flori la Şosea. Atunci el a fost dezgustat de diferenţa între cei bogaţi şi mutilaţi de război care stăteau pe margine şi privea. Camil Petrescu spune “în ziua aceea s-a desprins în mine însuşi autorul dramatic şi într-o săptămână lucrând însetat zi şi noapte am scris prima versiune din Jocul Ielelor care trebuia să fie drama imperativului violent şi categoric al dreptăţii sociale.
    În ce priveşte semnificaţia poeziei ea prezintă tragedia intelectualului cinstit , burghez, care s-a rupt de clasa sa şi care caută în mişcarea muncitorească, socialistă o soluţie pentru propriile sale probleme, pentru propriile sale contradicţii interioare.
    Acţiunea este declanşată de campania de presă susţinută de Gelu Ruscanu, directorul ziarului socialist, dreptatea socială împotriva ministrului de justiţie Şerban Saru Sineşti, hoţ şi criminal. Campania este dusă de Gelu Ruscanu în numele ideii de justiţie absolută, despre care el afirmă “numai ea poate închega conştiinţele într-o luptă atât de grea ca a noastră.
    Conflictul principal izbucneşte în momentul în care Gelu Ruscanu vrea să publice scrisoarea, referitoare la crima lui Sineşti. Publicării scrisorii i se opune militanţii socialişti care voiau să obţină eliberarea lui Petre Boruga. De fapt avem o ciocnire între două idei: ideea de dreptate absolută, susţinută de Gelu Ruscanu şi care spunea că dreptatea este de-asupra noastră. Este una pentru toată lumea şi pentru toate timpurile. Cea de a doua idee este susţinută de Praida care este adeptul dreptăţii de clasă impuse de cauza clasei muncitoare. Din aceste idei vedem că Gelu Ruscanu judecă oamenii în funcţie de ideea sa despre o justiţie universală deasupra mentalităţii realităţilor, pe când Parida apreciază utilitatea unui fapt în funcţie de folosul pe care îl aduce clasei.
    Cel care trăieşte drama conştiinţelor este Gelu Ruscanu. El este director al unei gazete socialiste şi duce campania împotriva ministrului cu scopul de a-l determina să renunţe la portofoliu fiindcă este un asasin. Gelu avu în posesie un document de natură intimă în care se relatează cum Sineşti a omorât-o pe bătrâna şi bogata sa mătuşă. Campania se desfăşoară în etape bine dozate, cititorii aşteptând dezvăluirea senzaţionalului. Drame lui Ruscanu este determintă de conflictul dintre concepţia sa despre dreptate şi de condiţiile concrete de viaţă, care nu corespund imaginii teoretice. Ruscanu este o fire singuratică, orgolioasă, veşnic nemulţumit de ceea ce îi oferă oamenii din jur. Şi-a făcut un ideal din imaginea tatălui său, Grigore Ruscanu. Tatăl nu este prezent în piesă, ci numai imaginea conturată de alte personaje care nu este în concordanţă cu cea a fiului său. De la alte personaje aflăm că Grigore Ruscanu era lipsit de voinţă, pleda rar, deşi era recunoscut. Gelu Rebrenu face parte din familia intelectualilor lui Camil Petrescu, care au văzut idei. El recunoaşte: “eu am văzut ideile”. Drama celor care au văzut ideile este explicată de ?Pluciulescu?: “ cine a văzut ideile devine neom”. Ideile lui Ruscanu despre dreptatea absolută şi despre absolutul în iubire se prăbuşeşte: “o iubire care nu este eternă nu este nimic”. Eroul se va sinucide nu pentru că i s-a impus încetarea campaniei împotriva lui Sineşti ci pentru că a descoperit identitatea tragică între el şi tatăl său. Înaintea morţii este frământat de o singură problemă, şi anume: ce a gândit tatăl său înaintea de a muri.
pus acum 15 ani
   
Sora
Administrator

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 5221
Jocul  ielelor

                                                      de Camil  Petrescu

rezumat
Actul I.
Tabloul I.
     Descrierea  unui  birou  în  care  este  şi  o  fotografie a  unui  bărbat  de  vreo 40  de  ani frumos.
Scena 1.
     Sache  caută  manuscrise. Intră  şi  Daşcu . Redacţia  lipseşte  dar  ei  nu  au  cum  să  scoate  gazeta. Tovarăşul  director  trebuie  să  sosească  fiind  la Iaşi  Toma  le  aduce  vestea  că  un  tip  cu  mustăţi  e  peste  drum  la  cârciumă . Toma  iar  se  întoarce  şi  le  spune  că  responsabilul  Internaţionalei  e  jos. Nu e nimeni  să-l  primească , aşa  se  duce Daşcu.
Scena 2.
     Responsabilul  întreabă  de  şefi , dar  cum  nici  unul  nu  e, îi  spune  lui  Daşcu  că  va  fi  revoluţie. După  ce  pleacă , şi  Toma  cu  Sache îi pun  întrebări , apare  Agentul  care  vrea  să-l  aştepte  pe  director. Praida  ,  ca să  nu-şi  mai bage  nasul  Agentul , îl  scoate din  încăpere , îl  duce  şi-l  închide  la  expediţie.
Scena 3.
     Penciulescu  cere  plicul  pe  cere  l-a  lăsat  Responsabilul. Îşi  scoate  salariul. Le  zice  că  nu  va  fi revoluţie . Află  dintr-o  convorbire  cu  Lotar că  nu  poate  veni  la  redacţie  fiindcă  e  la  Paris , dar Penciulescu  nu-l  crede. Praida  trece  la  aparat şi  află că  e  la  Paris  şi  Lotar  îi  şi  relatează  cele  întâmplate. Apare  Toma  şi  le  zice  că  a  apărut  Vasiliu. Vasiliu  îi  confirmă  lui  Penciulescu  că  Lotar  e  chiar  la  Paris. Cu  cinci  lei  împrumutaţi  de  la  Sache  a  jucat la  ruletă  şi  a  câştigat. Penciulescu  îl  face  gazetar. Daşcu  se  duce  şi-l  aduce  pe  Agent. Gelu  îi  trimite  prin  uşa  din  stânga. Îi  explică  celorlalţi  că  el  şi  Agentul  au  ajuns  la  un  comun  acord. Agentul  îşi  vede  de  treabă , iar  el  îi  relatează  pe unde  a  umblat.
Tabloul II.
     Descrierea  lui  Sineşti  într-o  cameră  întunecată.
Tabloul III.
Scena 1.
     Praida  o  tot  convinge pe  Elena  Boruga  să  se  ducă  la  închisoare  pentru  a-şi  vedea  soţul. E  foarte  mult  de  când e  închis  şi  ea  are deja  un  amant. Nu  vrea  ea  să-i  rănească  mândria . Praida  o  convinge  să-l  lase  măcar  pe  copil  cu  el. Foarte  greu , dar  Elena  îl  lasă. După  ce  pleacă  Elena , Gelu  vrea  şi  el  să  meargă. Toma  intră  spunând  că  Nacianu , fostul  ministru  conservator  e  afară.
Scena 2.
     Nacianu  a  intrat  şi  după  salut  îl aseamănă  pe Gelu  cu  tatăl  său. După  puţin  timp  revine  la  subiect  şi  îi  cere  tot  ce  are  împotriva  lui Sineşti  , ca  să-l  poată  condamna , să-l  dea  jos  din  funcţie. Gelu  refuză  hotărât  şi  şi  Praida  îl  susţine . După  un  salut  rece  din  ambele  părţi  , Nacianu  iese .
Scena 3.
     Gelu  îi  arată  lui  Praida o  scrisoare , pe  care  o  vroia  şi  Nacianu. Scrisoarea  îl  încriminează pe Sineşti . Scrisoarea este  adresată  de  către  Maria  Sineşti  pentru  Gelu.
Tabloul  IV.
     Descrierea  închisorii  neîngrijite.
Scena 1.
     Gardianul  le spune  ce  greu  o  duce  Boruga  în  închisoare . Mihai, fiul  lui  de  11  ani a  început  să  plângă . Gelu  l-a  atenţionat  să  nu  mai  plângă  să  nu-l  vadă  tatăl  lui.
Scena 2.
     Petre  Boruga  arată  ca  un  mort . Praida şi  Mihai  îi arată  medalia de  bronz  primită  pentru  media  mare. Praida  vrea  să-l  dea  pe  Mihai  la  liceu  pe  banii  lui . Petre  îi  mulţumeşte. Îi  spun  că  Elena  e  bolnavă  şi  nu  a  putut  veni , nu  îi  spun  de  noul  ei  soţ. Gardienii  când  l-au  luat  unul  i-a  rugat să-l  transfere  la  Ocnele  Mari  că  aici  moare.
Tabloul  V.
     Şerban  Saru  Sineşti  stă  într-o  cameră  cufundată în  întuneric. Intră  o  servitoare  şi  din  convorbirea  lor  aflăm  că  e  vorba  de  o  persoană  care  nu-l  primeşte  şi  citeşte  sau  umblă  prin  cameră.

Actul  II.
Tabloul VI.
Scena  1.
     Maria  stă  în  cameră  şi  intră  Roxana . Vrea  să  ştie  ce  a  păţit de  nu vorbeşte  cu  nimeni . O ceartă  că  după  ce  a  citit  o  groază  de  cărţi  s-a  apucat  şi de  gazete. Ca  să  plece  Roxana , Maria  acceptă  să  vorbească  cu  soţul  ei.
Scena 2.
     O ceartă  fiindcă  s-a  închis  ca un copil . Maria  vrea  să-i  dea  un pahar  cu  lichior , Sineşti  refuză. Maria  îi  cere  să  plece  într-o  călătorie  a  doua  zi . Sineşti  crede  că vrea  să-l  înfunde . Îi  spune  că  ştie  că are  amant , şi  cum  Maria  nu-l crede  , îi  povesteşte  când  erau  la  Paris  ce s-a  întâmplat  cu  Gelu . Maria  vrea  ca  Sineşti  să-şi  lase  postul , ca  gazetele  să  nu-l  atace . Sineşti  iese  cu  dispreţ.
Tabloul  VII.
Scena 1.
     Sache  şi  Vasiliu  se  tot  gândesc  cum  să  facă  ca  să  poată  scoate  ziarul , şi  că  nu  mai  pot  ţine  oamenii  mult  timp .
Scena 2.
     Vasiliu  şi  Daşcu  se  distrează  pe  seama  lui  moş  Dumitrache , că  e  strângător  de  zestre şi  că  Sache  e  zgârcit , mai  bine  merge  pe  jos  o  oră  decât  să  dea  bani  pe  tramvai.
Scena  3.
     Apare  şi  Gelu , dar intră  şi  mătuşa lui , Irena , care îi  reproşează  că  se  ascunde  de  ea , dar  în  zadar . Ies  amândoi.
Scena 4.
     Irena  se  leagă  de  aerul  îmbâcsit  din  atelier , după  care-l  întreabă  de  ce vrea  să-l  doboare  pe  Sineşti .Cum  nu  poate  vorbi  prin  sughiţuri  scoate  o  scrisoare. Aflăm  că  tatăl lui  Gelu  era  jucător  de  cărţi . Sineşti  i-a  plătit  datoria , dar  Irena  i-a  plătit-o  înapoi.
Scena 5.
     Moş  Dumitrache  şi-a  rupt  piciorul. Irena  acum  află  ce  grea  e  munca  muncitorilor . Gelu  vrea  să  publice  scrisoarea  de  la  Maria .Irena  îi  cere  încă  o  zi .Speră  să  se  întâmple  ceva  şi  să  nu  trebuie  să  murdărească  numele  de  Ruscanu.
Tabloul  VIII.
Scena 1.
     Penciulescu  vrea să  termine  ziarul . Sache  cere  caseta  bloc  cu  Sineşti. Gelu  îi  promite , dar  apare  Toma , anunţând  că  primul procuror  Vlădicescu  a venit .Vlădicescu  vrea  ca  Gelu  să  nu  mai  publice despre  Vasile  Constantinescu , care e  un  mare poet , Ion  Zaprea .
Scena 2.
     Gelu  este  convins  că  pe  Ion  Zaprea  trebuie  să-l  bage  în  închisoare , Penciulescu  şi  Praida  nu  sunt  siguri . Aduc  de  vorbă  că  cine  a  văzut  ideile  devine  neom  ca şi  Platon  şi  Robespierre , care  au  văzut  “Jocul  ielelor “. Intră  băiatul  de  la  redacţie , dându-i  o  carte  de  vizită  lui Gelu . Maria  Sineşti  îl  aşteptă . Praida  şi  Penciulescu  nu  vor  ca  Maria  să  intre , dar  Gelu  vrea  s-o  vadă . Praida   cere  să  fie  şi  el  de  faţă . Gelu  acceptă.
Scena 3.
     Maria  nu  vrea  să  vorbească  de  faţă  cu  martori . Totuşi  nu  se  poate  altfel  şi  scoate  revolverul . Îl  ţinteşte  pe  Gelu , după  care-l  aruncă .Gelu  o  întreabă  dacă  vroia  să-l  ucidă . Maria  nu  ştie  nici  dacă  vroia  să  se  sinucidă. Îi  cere  să  nu  publice  scrisoarea . Se  plânge  că  Sineşti  i-a  luat  copiii , ducându-i  la  o  mătuşă  care  o  urăşte. Îi  aminteşte  lui  Gelu  clipele  când  îi  spunea  că  o  iubeşte  şi  că  nu  regretă  că  a dăruit  din  ea  atât  de  mult. Îi  spune  că  nu  regretă  şi  iese  repede.
Scena 4.
     Praida  care  ieşise  intră  şi-l  întreabă  dacă  i-a   cerut  să  nu  publice  scrisoarea , că  va  fi  publicată . Dar  Gelu  îi spune “nu” , a  vrut  să  ştie  dacă  a  fost  iubită  în  trecut . Intră  Vasiliu , aducând  vestea  că Lipovici  s-a  sinucis  împreună  cu  toată  familia .
Tabloul  IX.
     Printre  stele  mici  se  proiectează  reclama  operetei  “ Văduva  veselă “. Medicul  scoate  o  fetiţă  care  mai  trăieşte . Aflăm  că  familia  s-a  sinucis  fiindcă  nu  aveau  de  trei  zile  ce  să  mănânce.

Actul  III.
Tabloul  X.
Scena 1.
     Penciulescu  se  miră  că  Kiriac  anunţă  că  nu  va  fi  război  şi  nici  revoluţie. Află  că  Vasiliu  a  scris  un  articol  fără  ştirea  lui , care  l-a  schimbat  pe  Kiriac . Îl  ceartă  pe  Vasiliu , şi  lui  Kiriac  îi  spune  că  s-a  înşelat , nu  e  filozof , şi  nu  mai  are  nevoie  de  serviciile  lui. Kiriac  iese.
Părerea  lui  Penciulescu  nu  se aseamănă  cu  cea  a   lui  Vasiliu. Toma  dă  de  ştire  că  omul  aşteptat  a  sosit . Gelu  îi  cere  lui Praida  să  stea , restul  pleacă.
Scena 2.
     Sineşti  şi  Gelu  se  ceartă , nu  ajung  la  o  înţelegere .Sineşti  îi  explică  în fel  şi  chip că  nu  ar  trebui  să  publice  scrisoarea  pe  care  o  are  Gelu  de  la  Maria. Fără  să  vrea  Sineşti  pomeneşte de  sinuciderea  tatălui  lui  Gelu . Cum  Gelu  nu  ştia  decât  că  tatăl  lui  a  murit într-un  accident de  vânătoare , Sineşti  îi  povesteşte  cum  s-a  sinucis  din  cauza  unei  actriţe , Nora  Ionescu  şi  din  cauza  ei  a  făcut  împrumutul  de la  el , de  care  i-a  zis  mătuşa  lui . Din  prag  îi  spune  că  l-a  mutat  pe  Petre  Boruga  la  spitalul  din  închisoarea  Văcăreşti  , şi  cercetează  dosarul  lui , şi  poate  fi  vizitat  de  oricine , şi  are  alte  haine . După  astea pleacă.
Scena 3.
     Gelu  vrea să  transcrie  scrisoarea . Praida  nu  crede  că  poate  publica  ceva  pentru  că  a  adus  în  discuţie  eliberarea  lui  Boruga . Aşa  că  se  duce  să  ceară  părerea  celorlalţi.


Tabloul  XI.
     Gelu  e  cu  Nora  şi  o  întreabă  de  viaţa  ei  intimă , aşa  află  că  s-a  folosit  de  mulţi  bărbaţi , printre  care  şi  de  tatăl  lui. Ea-l  iubeşte  pe  Titi  pe care-l  crede  bărbatul  ei . Gelu  o  invită  la  el  pentru  o  noapte . Nora  trebuie  să  vorbească  cu  o  prietenă , ca  să  se  înţeleagă  ca  de  obicei , şi  trece  ea  pe  la  gazetă.
Tabloul  XII.
Scena 1.
     Gelu  arde  scrisoarea chiar  în  faţa  lui  Praida. Încep  să  vorbească  despre  tatăl  lui  Gelu . Gelu  se  aseamănă  cu  el . Între  timp  intră  Vasiliu  şi  Sache . Vasiliu  vrea  să  publice  pe  unul  fiindcă  fură  de  pe  morminte.
Sache  nu  vrea  fiindcă  e  un  sărac  cumnat  de-al  lui . Gelu  nu  publică  cele  aflate  şi  nici  istoria  cu Ion  Zaprea. După  astea  ies . Gelu  îşi  dă  demisia . Praida  întâi  crede  că  nu  a  înţeles  bine , dar  a  înţeles. Vasiliu  intră  , anunţând că a  venit  Maria  Sineşti . Maria  ciocăneşte  şi  fără  un  răspuns  intră.
Scena  2.
     Maria  începe entuziasmată  că  ştia  că  nu  va  publica  scrisoarea . Vrea ca  Gelu  să  se  întoarcă  la  ea . El  nu  mai  e  interesat  de  farmecele  ei . Apare  pe  scenă  într-un  colţ  Grigore  Ruscanu.
Scena 3.
     Intră  Nora . Toţi  trei  sunt   stânjeniţi , mai  ales Nora  şi  Gelu. Cele două   femei se  prezintă. , dar  Maria  se  prezintă  ca  Maria  Boiu. Nora  vorbeşte  codat , şi-şi  ia  la  revedere.
Scena  4.
     Maria  vrea  să-l  convingă  pe  Gelu  să  plece  cu ea  undeva  unde  nimeni  să  nu îi  cunoască . Gelu  refuză  şi  ca  ea  să  nu-l  vadă   scoate  revolverul  pe  care  l-a  adus  ea  şi  îi  spune  că  dacă-l  iubeşte  să  plece. Apasă  pe  trăgaci  şi  cade  ca  şi  tatăl  lui. Arată  ca  şi  când  povestea  s-ar  repeta.
Scena  5.
     Penciulescu  recunoaşte  arma  adusă  de  Maria. Maria  nu  înţelege  de  ce  s-a  sinucis. Praida  îl  crede  deştept  că  s-a  depărtat de  ai  lui , dar   nu  atât  de  deştept  pentru  ceea  ce  vroia  el. Şi  că  l-a  pierdut orgoliul  lui  nemăsurat
pus acum 15 ani
   
Sora
Administrator

Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 5221
I. Luca Caragiale, O scrisoare pierdută

   

Punctul cel mai înalt al dramaturgiei lui Caragiale, O scrisoare pierdută, este în acelaşi timp cea mai valoroasă comedie din literatura romănă. Satiră a moravurilor politice şi familiale din ultimele decenii ale secolului trecut, comedia aduce în scenă evenimentele legate de fixare candidatului guvernamental în capitola unui judeţ de munte.
    În O scrisoare pierdută  partizanii a două fracţiuni de grupări guvernamentale aparţinînd claselor posedante se duşmănesc, se luptă şi se impacă. Ridicolul lor este subliniat şi mai mult prin înconsecvenţa dintre intransigenţa lor iniţiată şi compromisul final la care ajung.
      Acţiunea  se petrece în anul 1883, într-un oraş de provincie, capitală a unui judeţ de munte. Sîntem în preajma alegerilor pentru reviziurea constituţiei. Lupta se dă între guvernamentali şi independenţi din o poziţie. Candidaţii la deputaţie ai celor două organizaţii locale sînt, Farfuridi şi Nae Caţavencu. Caţavencu, vechi politician, ştie că succesul este condiţionat de sprijinul organizaţiei guvernamentale şi, spre a şi-l asigura, ajutat de împrejurări, foloseşte şantajul. Descoperind la Cetăţeanul turmentat o scrisoare de amor trimisă de prefectul Ştefan Tipătescu soţiei lui Trahanache, Zoe, şi-o însuseşte pentru ca, după aceea să ameninţă cu publicarea ei în Răcnetul Carpaţilor, în cazul cînd nu va fi susţinut. Asupra lui se exercită presiuni, este arestat şi bătut, percheziţionat coriporal şi la domiciliu, i se propun funcţii importante în judeţ, şi moşii, dar Caţavencu rămîne intrasigent în opţiunea sa. Cînd se pare că Caţavencu va obţine voturile organizaţiei guvernamentale, încurcătura se dezleagă în mod neprevăzut: candidatul oficial, desemnat de centru, este Agamemnon Dandanache, iar Caţavencu nu-şi poate pune în aplicare şantajul plănuit. Prins cu o poliţă falsificată şi lipsit de scrisoarea compromitătoare pentru Zoe şi Tipătescu, scrisoare pe care o pierduse în timpul unei întruniri electorale, este nevoit să conducă manifestaţia în cinstea noului ales.
    Folosind metoda realismului critic, I. L. Caragiale a intreprins în comedia O scrisoare pierdută o vastă acţiune de demascare, dezvăluind cu o maiestrie excepţioanlă trăsăturile caracteristice vieţii noastre publice sub regimul burgheziei şi moşieriunii. Constituţia şi legile erau călcate în picioare cu dezinvoltura, ori de cîte ori interesele conducătorilor o cereau. În constituţia burgheză erau înscrise inviolabilitatea domiciliului, libertatea cuvîntului, a persoanei, a întrunirilor, a presei, secretul corespondenţei, exprimarea liberă a votului. Dar cine ţine seamă de prevederiile constituţionale? Prefectul Şetafan  Tipătescu taie şi spînzură, după bunul său plac. Funcţionarii, unelte docile în mîinile  guvernanţilor, execută, umili şi servili, toate ordinele, chiar dacă ele sînt ilegale. Poliţaiul Pristanda repetă aprobator tot ce-i spune prefectul, ticul său verbal (curat) indicînd pe omul lipisit  de personalitate, în acord totdeauna cu superiorul.
     Scriitorul obeservă că între partidele şi grupările reprezentînd interesele moşieriunii şi burgheziei nu există  deosebiri principale. Între ele nu este un conflict adînc ideologic, ci numai  o ceartă zgomotoasă pentru putere. Nae Caţavencu, şeful opoziţiei, cere să fie sprijinit de guvernamentali, iar acestia sînt gata, la un moment dat, să-l accepte. În orice caz, el, opozantul, e în fruntea manifestaţiei  organizate de tabăra adversă, aflată atunci la putere.
       Dramaturgul a creat personaje vii, reprezentative pentru societatea romnească de la sfîrşitul secolului trecut. Fiecare tip de politician îşi are identitatea sa bine proiectată, trăsăturile sale particulare, îşi trăieşte viaţa sa.
    Ştefan Tipătescu este activ, energic, dar impulsiv. Arogant, priveşte dispreţuitor tabăra adversă (Caţavencu, Ionescu, Popescu). Pristanda vede în el posesorul tuturor izvoarelor fericirii: „moşia, moşie, foncţia, foncţie, coana Joţică, coana Joiţica”. El priveşte judeţul ca pe propria sa moşie, de aceea propune lui Caţavencu în schimbul scrisorii fel de fel de posturi şi funcţii: un loc în comitetul permanent, postul de avocat al statului, locul de primar, de epitrop efor, moşia Zăvoiul.

    ZahariaTrahanache este un bătrîn viclean şi cumpănit, ticul său verbal „aveţi puţintică răbdare” arătînd pe omul care nu se pripeşte. Abil şi viclean găseşte la momentul oportun poliţa falsificată de Caţavencu. Interesele personale îi dictau să nu rupă relaţiile cu Tipătescu, singurul din grupul lor, capabil să susţină partidul. Trahanache aparţine împreună cu Farfuridi şi Caţavencu acelei categorii de personaje al căror ridicol constă în incapacitatea intelectuală în lipsa oricărui rudiment de cultură.
       Între Tipătescu şi Trahanache tronează Zoe. Ea conduce, de fapt, judeţul. Conştientă de influenţa pe care o are asupra celor doi, ea face promisiuni.

      Farfuridi şi Brînzovenescu sînt inseparabili, apariţia lor fiind de un incontestabil efect comic prin contrastul temperamentelor. Farfuridi este impulsiv, violent, prost, incult. Prin frazele sale stereotip: „Eu, am, n-am să-ntîlnesc pe cineva, la zece fix mă duc în tîrg” sau  „Eu, am, n-am clienţi acasă, la unsprezece fix mă-ntorc din tîrg”, este omul integrat în monotonia şi automatismul vieţii provinciale de odinioară.

       Pristanda, lucid, o recunoaşte pe Zoe ca adevărata stăpînă. Pentru a-şi întreţine „famelia mare”, poliţaiul oraşului recurge la toate compromisurile. Linguşitor, hoţ, încalcă conştient legile ştiindu-se apărat de conducători. În acelaşi timp este gata oricînd  de trădare, trecînd de partea celui pruternic.

       Nae Caţavencu este tipul demagogului politic. Şiret şi volubil, dornic de chiverniseală, practică două profesiuni - avocat şi gazetar. Se adaptează uşor oricăror împrejurări, nu are ticuri verbale ca celelalte personaje, e violent cînd se ştie stăpîn pe situaţie, linguşitor, umil şi servil cînd se ştie vinovat. Arogant, inflexibil cît timp are scrisoarea, devine lipsit de demnitate, tîrîndu-se la picioarele Joiţicăi, acceptînd să conducă manifestaţia cînd nu mai are scrisoarea.

      Agamemnon Dandanache mai canalie decît Caţavencu (pentru că nu sestituie scrisoarea), mai prost decît Farfuridi este tipul oportunistului. Crează situaţii penibile confundîndu-l pe Trohanache cu Tipătescu şi considerîndu-l pe acesta soţul Joiţicăi.

      Cetăţeanul turmentat reprzintă majoritatea alegătorilor manevraţi de cei puternici după bunul lor plac: „Da, eu cu cine votez?”. Într-un moment de luciditate, la replica lui Tipătescu: „Votează pentru cine pofteşti”, acesta răspunde: „Eu nu poftesc pe nimeni, dacă e vorba de poftă”.
      În lupta care se dă pentru locul de candidat oficial (şi nu pentru reuşita în alegeri), se folosesc deci înşelătoria, şantajul, demagogia, trădarea, arme caracteristice pentru regimul trecut, pentru moravurile şi morala claselor exploatatoare. Victoria în aceasta luptă a lui Aganiţă Dandanche, adică a celui mai ticălos şi mai prost dintre toţi, este semnificativă. Scriitorul a vrut să scoată şi mai mult în relief mizeria vieţii publice din timpul său.

        Comicul se realizează prin: a.) comic al situaţiilor; b.) comic al intenţiilor; c.) comic al caracterelor; d.) comic de limbaj; e.) comic de nume.
pus acum 15 ani
   
Pagini: 1  

Mergi la